Motricitatea – Caracteristicile motricităţii la vârstele şcolarităţii (II)

header mobilitate 814x141Studierea motricităţii omului datează din cele mai vechi timpuri. În veacul al doilea al primului mileniu, Galenus a împărţit mişcările în mişcări active, pasive şi mixte.

În anul 1920, Marc Bellin du Coteau, face prima clasificare aproape completă a capacităţilor fundamentale ce constituie valoarea fizică a mişcărilor: viteza, coordonarea, rezistenţa şi forţa, clasificare încă folosită foarte des şi azi de către teoreticieni chiar dacă au intervenit şi alte concepţii (citat adaptat după Gloria şi Bogdan Raţă).

De-a lungul timpului, aceste însuşiri au purtat şi poartă diferite denumiri în concordanţă cu concepţiile respective. Prima noţiune a însuşirilor organismului în activitatea sportivă a fost cea de calităţi fizice.

Calităţile fizice sunt înţelese ca fiind «proprietăţi ale activităţii neuromusculare». Evoluţia activităţii motrice şi mai ales a ştiinţei sportului au dus la înlocuirea unor termeni vechi cu alţii noi care să cuprindă mai multe aspecte ale domeniului respectiv. Noţiunea de calitate fizică este sinonimă cu noţiunea de calitate motrică, capacitate motrică, capacitate fizică, capacitate psihometrică şi mai recent, aptitudine motrică.

Numeroase clasificări ale calităţilor motrice au ca principiu împărţirea sistematică a acestora în funcţie de apartenenţa categorială. Motricitatea defineşte totalitatea actelor motrice efectuate de om pentru întreţinerea relaţiilor sale cu mediul natural şi social, inclusiv prin efectuarea deprinderior specifice unor discipline sportive. Psihomotricitatea este cea care studiazǎ mişcǎrile umane, adicǎ mişcarea asociatǎ minţii, din moment ce oamenii nu se mişcǎ din instinct ci cu un scop determinat. Psihomotricitatea este un mod general de educaţie care utilizeazǎ mişcarea umanǎ în toate formele sale, mod care este orientat spre satisfacerea necesitǎţilor copiilor. De asemenea, indicǎ o metodǎ de pedagogie activǎ din moment ce utilizeazǎ activitǎţi progresive pentru a dobândi o dezvoltare semnificativǎ a capacitǎţilor individului. Dezvoltarea motricǎ favorizeazǎ apariţia activitǎţii mentale specific umane (atenţia, limbajul etc.).

Psihomotricitatea ca şi instrument educativ permite promovarea încrederii şi a securitǎţii în rândul copiilor, precum şi valorificarea succeselor, care stimuleazǎ realizarea de noi activitǎţi. Aceasta permite copilului sǎ-şi dezvolte plǎcerea pentru urmǎrirea propriilor mişcǎri ale corpului; se poate descoperi mişcarea intenţionatǎ cu o funcţionalitate care implicǎ urmǎrirea spaţiului exterior, proiectandu-l în interior şi ştiind astfel sǎ se mişte în el.

Aşa se dezvoltǎ într-o mare mǎsurǎ schema corporalǎ, spaţiile şi timpul, relaţiile cu obiectele, acţiuni, reacţii, orientare şi organizare în spaţiu şi timp.

Practica psihomotricitǎţii se dedicǎ indivizilor sǎnǎtoşi în cadrul şcolii normale, lucrând cu grupuri într-un mediu propice elementelor care stimuleazǎ dezvoltarea începând cu motricitatea şi jocul. Permite copilului încǎ de la o vârstǎ fragedǎ sǎ ia cunoştinţǎ cu propriul corp, dezvoltându-şi calitǎţile perceptiv motrice, manifestându-şi simţurile. În primii ani de viaţǎ, psihomotricitatea joacǎ un rol foarte important pentru cǎ influenţeazǎ dezvoltarea intelectualǎ, afectivǎ şi socialǎ a copilului favorizându-i astfel relaţionarea cu mediul înconjurǎtor şi luând în calcul diferenţele individuale, necesitǎţile şi interesele copiilor. Psihomotricitatea favorizeazǎ sǎnǎtatea fizicǎ şi psihicǎ a copilului şi-l ajutǎ sǎ domine într-o formǎ sau manierǎ sǎnǎtoasǎ mişcarea corporalǎ, îmbunǎtǎţindu-i astfel relaţia şi comunicarea cu lumea ce-l înconjoarǎ.

Doru Claudiu Emil – Kinetoterapeut

Fundația Serviciilor Sociale Bethany

Bibliografie:

  1. Bota, A. (1996) Teoria activităţilor motrice, Ed. Didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti.
  2. Horghidan, V., (1998) Problematica psihomotricităţii, Editura ANEFS, Bucureşti
  3. Revista de Investigación Educativa, 2000, Vol. 18, n.º 1, págs. 47-68-Diseno de escalas para la evaluacion de la habilidad motriz de salto para la educacion fisica en educacion primaria Francisco Javier Castejón Oliva Universidad Complutense de Madrid

Proiectul „Mobilitate în comunitate” este finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org .

footer

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: