Școala incluzivă – de ce avem nevoie de ea?

header mobilitate 814x141

Dreptul la o educaţie incluzivă implică posibilitatea ca toţi copiii, indiferent de sex sau vârstă, indiferent de condiţia pe care o au sau de gradul de deficienţă, să înveţe împreună, în cadrul aceleaşi şcoli comune. Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să-i permită dezvoltarea în condiţii nedicriminatorii a aptitudinilor şi personalităţii sale (Art.47.1, Legea 272/2004).

Ideea educaţiei integrate a apărut ca o reacţie firească a societăţii la obligaţia acesteia de a asigura cadrul necesar şi condiţiile impuse de specificul educaţiei persoanelor cu cerinţe educative speciale.

Anii ‘80-’90 s-au dovedit a fi foarte importanţi pentru literatura specifică educaţiei integrate, materializată în lucrări de certă valoare. Un obiectiv important al şcolii incluzive îl constituie sprijinul acordat pentru menţinerea în familie a tuturor copiilor, dându-se posibilitatea să meargă la aceeaşi şcoală cu copiii obişnuiţi.

Pentru un copil de vârstă şcolară, cea mai importantă experientă culturală care îi va permite o dezvoltare pe toate planurile o reprezintă şcoala, în incinta căreia se formează ca om, stabileşte relaţii cu cei de aceeaşi vârstă, învaţă ce înseamnă respectul şi cum să îi ajuţi pe ceilalţi. Şcoala integrată este acea şcoală care admite şi cuprinde în efectivele sale, educabili de mare diversitate, între care şi pe cei cu nevoi speciale, cărora se străduieşte şi reuşeşte să le indentifice şi satisfacă cerintele educative speciale. Există foarte multe argumente care fac din şcoală principala formă a integrării personelor cu cerinţe educative speciale, în societate, pentru că integrarea reprezintă de fapt viaţa trăită firesc, iar şcoala face parte din existenţa fiecărui individ. Astfel elevul cu nevoi speciale simte că este acceptat fară nici o condiţie ce către ceilalţi copii, simte că face parte dintr-un grup, că aparţine unei comunităţi, că împărtăşeşte ce este bine şi rău deopotrivă cu ceilalţi colegi ai săi.(Carasa N., Art. Integracion escolar ).

Şcoala trebuie să reprezinte o comunitate educativă deschisă, în care să participe, să interacţioneze şi să coopereze toate elementele necesare dezvoltării. Modelul şcolii trebuie să fie centrat pe copil, să se orienteze către acesta în aşa fel încât să îi ofere alternative individuale adecvate.

Fenomenul educaţiei integrate este unul dintre fenomenele sociale, psihlogice şi educative de actualitate şi de mare interes pentru că fără îndoială persoanele cu cerinţe educative speciale au dreptul la educaţie.

Datorită faptului că numărul de persoane cu dizabilităţi se estimează la 500-600 de milioane dintre care între 120-150 de milioane sunt copii, 80%-90% dintre ei trăind în sărăcie, iar un procent de 15%-20% dintre toţi elevii, îl reprezintă cei cu cerinţe educative speciale, preocuparea de a le oferi drepturi egale tuturor este pe zi ce trece tot mai mare.(Jonson, Ture, pag.11)

Tocmai din acest motiv conceptul de educaţie incluzivă se regăseşte în paragraful 1 al articolului 13 din Pactul Internaţional al Drepturilor Economice, Sociale şi Culturale, în articolele 23 şi 29 ale Convenţiei privind Drepturile Copilului şi printre altele în Declaraţia de la Salamanca aprobată în anul 1994 în cadrul Conferinţei Mondiale pe tema necesităţilor educative speciale.

Educaţia integrată, susţinută ştiinţific şi practic de propriile elaborări teoretice şi aplicative presupune ansamblul de strategii, metode şi practici educative pentru integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale în şcoala de masă, respectiv pentru a se asigura nu doar climatul dar şi procesualitatea reală, favorabilă şi dezvoltării armonioase şi echilibrate a personalităţii lor.

Doru Gabriela – Psihopedagog

Fundația Serviciilor Sociale Bethany

Bibliografie:

  1. Carasa N.( 2004) Integracion escolar, articulo nr.17, pag. 3
  2. Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind Protecţia şi Promovarea Drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial
  3. Gherguţ A.(2006) Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale, EdituraPolirom, Iaşi
  4. Godrey C.(2007) Parteneriat şcoală-familie-comunitate, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Proiectul „Mobilitate în comunitate” este finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org  

footer

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: