Arhive lunare: Iulie 2015

Parteneriat familie-școală în educația integrată

header mobilitate 814x141Responsabilitatea educării unui copil revine tuturor adulţilor care se află în preajma acestuia şi îl susţin în experienţele sale de învăţare şi experinţele de viaţă. În sânul oricărei instituţii de învăţământ există o comunitate educativă alcătuită din copii, părinţi, cadre didactice. Educaţia incluzivă înseamnă unificarea şi valorificarea forţelor, calităţilor sau competenţelor persoanelor unei comunităţi educative atât pentru a face ca şi copiii cu cerinţe educative speciale să se poată integra într-un sistem educativ obişnuit, cât mai ales pentru a răspunde nevoilor educative şi sociale ale fiecărui membru.

Grupul social care are cea mai mare contribuţie în formarea conduitei unei persoane este familia, în care se dezvoltă primele interacţiuni. Fiecare familie este unică, la fel şi reacţia în faţa problemelor, a deficienţelor propriilor copii. În general părinţii copiilor cu dizabilităţi se descriu ca persoane anxioase, cu un profund simţ al vinovăţiei şi toţi reacţionează cu o profundă tristeţe în faţa faptului împlinit de a avea un copil cu deficienţe. Una din necesităţile primare pentru foarte mulţi dintre părinţi o reprezintă informarea, înţelegerea cauzelor care au dus la situaţia în care se află copiii lor, ei trebuie să înveţe cum să îşi ajute proprii copii. Tocmai din acest motiv, părinţii trebuie ascultaţi, acceptaţi şi înţeleşi în primul rând  de specialiştii în domeniul educaţiei integrate, de cadrele didactice. Pentru părinţi în general, educaţia incluzivă înseamnă conştientizarea şi asumarea rolului lor în dezvoltarea propriului copil. Pentru cei care au un copil cu cerinţe educative speciale, educaţia incluzivă înseamnă voinţa de a persevera în dezvoltarea copilului în ciuda dificultăţilor pe care acesta le are. Aceşti părinţi învaţă să se adapteze realităţii copilului lor, învaţă să dezvolte o pedagogie parentală diferită şi adaptată nevoilor acestuia. (Galvez Valencia L. 2000, pag.1).

Familia posedă o foarte mare cantitate de informaţii despre copil, experienţe, felul în care comunică şi se comportă copilul şi toată această informaţie este vitală pentru ca profesorii să poată programa activităţile acestuia. Procesul de evaluare reprezintă o experienţă importantă care poate releva părinţilor adevăratele posibilităţi ale copilului, descoperind potenţialul acestuia.

Profesioniştii ar trebui să stabilească obiectivele şi priorităţile pe termen scurt şi lung ale  copilului împreună cu familia acestuia, cu scopul de a planifica programa şcolară cea mai adecvată pentru acesta. O colaborare de succes între părinţi şi şcoală depinde de gradul în care circulă informaţia pe toată perioada în care copilul este școlarizat.

Consider foarte importantă această legătură care ar trebui să existe între familie şi profesionoştii din domeniul educaţiei integrate şi de asemenea foarte important este ca aceştia să găsească metodele adecvate pentru o comunicare continuă. Această legătură nu trebuie să fie numai una bazată pe schimbul de informaţie ci şi pe înţelegerea şi acceptarea sentimentelor.

Este bine ca atât familia cât şi şcoala să împartă primele reacţii, dificultăţi şi eşecuri faţă de dificultatea copilului. În această colaborare trebuie să se ţină seama atât de nevoile copiilor cu nevoi speciale dar şi de nevoile părinţilor acestora.

Părinţii au responsabilitatea de a descoperi şi de a recunoaşte nevoile fizice, emoţionale şi intelectuale ale copiilor şi de a le comunica educatorilor, profesorilor.

Există numeroase argumente furnizate de cercetări efectuate asupra efectului implicării părinţilor în educaţia copiilor, implicarea activă are un impact considerabil şi s-a dovedit benefică cu cât aceasta se manifestă mai devreme în viaţa şcolară. De altfel s-a dovedit că părinţii care primesc sprijin şi sunt formaţi de către şcoală induc rezultate mai bune decât cei care nu urmează acelaşi proces. Implicarea părinţilor are de asemenea un efect pozitiv asupra atitudinii şi asupra comportamentului elevilor, chiar dacă ei tind să creadă că nu au nici o importanţă sunt întotdeauna surprinşi de cât de mult contează implicarea lor, indiferent de abilităţile lor intelectuale sau de statutul social. (Godfrey C. 2007, pag.69).

Prof. Doru Gabriela

Lucrător arte combinate

Fundația Serviciilor Sociale Bethany

Bibliografie:

  1. Galvez L.V.(2000) La integracion escolar y la familia, revista, pag. 23
  2. Godrey C.(2007) Parteneriat şcoală-familie-comunitate, Editura Didactică şi   Pedagogică, Bucureşti

Proiectul „Mobilitate în comunitate” este finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Programului Fondul ONG în România. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org

footer