Diagnosticul diferențial în cazul copiilor cu autism (II)

header mobilitate 814x141

 

 

Autismul și Sindromul Asperger

Sindromul Asperger pare a fi definit ca un autism fără deficite cognitive și de limbaj. Acest lucru implică faptul că deficitele cognitive și de limbaj din cadrul autismului nu sunt fundamentale și nu derivă din același deficit de baza ca dificultățile sociale. Adică, deficitele respective sunt handicapuri adiționale, care pot fi prezente cu sau fără autism.

Singurele puncte distincte în diagnosticul sindromului Asperger par a fi vârsta de debut (Asperger apare cel mai adesea după 3 ani), absența întârzierii apariției lim­bajului (deși conținutul limbajului este bizar și stereotip) și capacitatea de a memora cifre, nume și în general serii.

Autismul și surditatea

Absența limbajului și a reacției evidente la voce și la alte stimulări auditive pune adesea problema surdității. Bebelușii surzi au o mimică puțin reactivă, nu se sperie de zgomote, nu se liniștesc când li se vorbește sau cântă, par să nu aibă legătură cu mediul. Există suspiciuni de autism în cazul surdității și de surditate în cazul autismului tocmai din cauza acestei lipse de comunicare cu mediul.

Din punct de vedere cognitiv, adesea s-a considerat că dezvoltarea intelectuală depinde de cea a limbajului și în consecință copilul surd va rămâne mult în urmă. Testele au demonstrat că există un retard în dezvoltare dar el se manifestă mai pregnant în relaționarea cu ceilalți decât în dobândirea cunoștințelor.

În caz de surditate izolată, există o dorință de comunicare non-verbală (gesturi, privire). Copiii surzi comunică, exteriorizează ca și ceilalți copii iar viața lor interioară este sub aspectul trăirilor afective la fel de bogată.

Totuși, asocierea surditate-autism nu este excepțională. Bilanțul complementar devine un ajutor necesar, dar în caz de manifestări clinice autiste cel mai frecvent este necesară o dublă evaluare.

Autismul și autismul atipic

Este vorba de o tulburare pervasivă de dezvoltare care diferă de autismul infantil prin vârsta de debut sau prin faptul că nu raspunde la ansamblul celor trei grupuri criteriale ale diagnosticului de autism.  Astfel, fie anomaliile sau alterările de dezvoltare se manifestă după vârsta de 3 ani, fie manifestările patologice nu sunt suficiente pentru a fi relevante pentru unul dintre cele trei domenii psihopatologice definitorii pentru diagnosticul de autism. Această ultimă atipicitate este în mod special frecventă la copiii care prezintă o deficiență mintală profundă (la acești copii este dificilă evidențierea compor­tamentelor anormale specifice cerute de diagnosticul de autism). Ea se observă și în cazul copiilor cu o tulburare severă de achiziție a limbajului receptiv; unii dintre aceștia prezintă, într-adevăr, simptome sociale, emoționale și comportamentale care se întrepătrund cu cele caracteristice autismului.

Autismul și epilepsia

Crizele de epilepsie sunt considerate o problemă asociată în unele cazuri de autism, dar nu ca o componentă esențială a acestuia. În ultimii ani, cercetările realizate asupra autis­mului au demonstrat faptul că neregularitățile în activitatea electrică a creierului pot induce o gamă largă de efecte.

Tulburările lobului frontal (cu sau fără crize de epilepsie) pot antrena apariția unor simptome care sugerează existența autismului, tulburări ale atenției, hiperactivitate, atașamentul obsesiv față de rutine și anomalii ale vocii și ale intonației.

Crizele asociate lobului frontal se produc deseori fără o pierdere a conștiinței. În unele cazuri, ele se pot produce în manieră aproape continuă, ceea ce determină o diferențiere dificilă față de autism.

În scopul stabilirii unui diagnostic precis, care sa nu lase locul unor interpretări ulterioare si care să permită alegerea unei modalități terapeutice adecvate, este necesară, în cadrul tabloului clinic, eliminarea unor posibile interferențe provenite din tulburări asemănătoare și care sunt susceptibile de a modifica rezultatele scontate prin aplicarea programului terapeutic individualizat.

Anca Moisuc 

Psiholog-logoped

Fundația Serviciilor Sociale Bethany

Bibliografie

  1. American Psychiatry Association – Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, DSM-IV-TR, Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2003
  2. International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems 10th Revision (ICD-10)-2015-WHO
  3. California Department of Developmental Services (2002) – Autistic Spectrum Disorders.Best practice guidelines for Screening, Diagnosis and Assessment.
  4. American Academy of Neurology – PRACTICE PARAMETER: SCREENING AND DIAGNOSIS OF AUTISM 2002
  5. Lazarescu M. (coord) – Clasificarea tulburarilor mentale si de comportament. Simptomatologie si diagnostic, Ed. All Educational, 1998

Proiectul „Mobilitate în comunitate” este finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org .

footer

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: