Arhive lunare: Iunie 2015

Diagnosticul diferențial în cazul copiilor cu autism (II)

header mobilitate 814x141

 

 

Autismul și Sindromul Asperger

Sindromul Asperger pare a fi definit ca un autism fără deficite cognitive și de limbaj. Acest lucru implică faptul că deficitele cognitive și de limbaj din cadrul autismului nu sunt fundamentale și nu derivă din același deficit de baza ca dificultățile sociale. Adică, deficitele respective sunt handicapuri adiționale, care pot fi prezente cu sau fără autism.

Singurele puncte distincte în diagnosticul sindromului Asperger par a fi vârsta de debut (Asperger apare cel mai adesea după 3 ani), absența întârzierii apariției lim­bajului (deși conținutul limbajului este bizar și stereotip) și capacitatea de a memora cifre, nume și în general serii.

Autismul și surditatea

Absența limbajului și a reacției evidente la voce și la alte stimulări auditive pune adesea problema surdității. Bebelușii surzi au o mimică puțin reactivă, nu se sperie de zgomote, nu se liniștesc când li se vorbește sau cântă, par să nu aibă legătură cu mediul. Există suspiciuni de autism în cazul surdității și de surditate în cazul autismului tocmai din cauza acestei lipse de comunicare cu mediul.

Din punct de vedere cognitiv, adesea s-a considerat că dezvoltarea intelectuală depinde de cea a limbajului și în consecință copilul surd va rămâne mult în urmă. Testele au demonstrat că există un retard în dezvoltare dar el se manifestă mai pregnant în relaționarea cu ceilalți decât în dobândirea cunoștințelor.

În caz de surditate izolată, există o dorință de comunicare non-verbală (gesturi, privire). Copiii surzi comunică, exteriorizează ca și ceilalți copii iar viața lor interioară este sub aspectul trăirilor afective la fel de bogată.

Totuși, asocierea surditate-autism nu este excepțională. Bilanțul complementar devine un ajutor necesar, dar în caz de manifestări clinice autiste cel mai frecvent este necesară o dublă evaluare.

Autismul și autismul atipic

Este vorba de o tulburare pervasivă de dezvoltare care diferă de autismul infantil prin vârsta de debut sau prin faptul că nu raspunde la ansamblul celor trei grupuri criteriale ale diagnosticului de autism.  Astfel, fie anomaliile sau alterările de dezvoltare se manifestă după vârsta de 3 ani, fie manifestările patologice nu sunt suficiente pentru a fi relevante pentru unul dintre cele trei domenii psihopatologice definitorii pentru diagnosticul de autism. Această ultimă atipicitate este în mod special frecventă la copiii care prezintă o deficiență mintală profundă (la acești copii este dificilă evidențierea compor­tamentelor anormale specifice cerute de diagnosticul de autism). Ea se observă și în cazul copiilor cu o tulburare severă de achiziție a limbajului receptiv; unii dintre aceștia prezintă, într-adevăr, simptome sociale, emoționale și comportamentale care se întrepătrund cu cele caracteristice autismului.

Autismul și epilepsia

Crizele de epilepsie sunt considerate o problemă asociată în unele cazuri de autism, dar nu ca o componentă esențială a acestuia. În ultimii ani, cercetările realizate asupra autis­mului au demonstrat faptul că neregularitățile în activitatea electrică a creierului pot induce o gamă largă de efecte.

Tulburările lobului frontal (cu sau fără crize de epilepsie) pot antrena apariția unor simptome care sugerează existența autismului, tulburări ale atenției, hiperactivitate, atașamentul obsesiv față de rutine și anomalii ale vocii și ale intonației.

Crizele asociate lobului frontal se produc deseori fără o pierdere a conștiinței. În unele cazuri, ele se pot produce în manieră aproape continuă, ceea ce determină o diferențiere dificilă față de autism.

În scopul stabilirii unui diagnostic precis, care sa nu lase locul unor interpretări ulterioare si care să permită alegerea unei modalități terapeutice adecvate, este necesară, în cadrul tabloului clinic, eliminarea unor posibile interferențe provenite din tulburări asemănătoare și care sunt susceptibile de a modifica rezultatele scontate prin aplicarea programului terapeutic individualizat.

Anca Moisuc 

Psiholog-logoped

Fundația Serviciilor Sociale Bethany

Bibliografie

  1. American Psychiatry Association – Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, DSM-IV-TR, Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2003
  2. International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems 10th Revision (ICD-10)-2015-WHO
  3. California Department of Developmental Services (2002) – Autistic Spectrum Disorders.Best practice guidelines for Screening, Diagnosis and Assessment.
  4. American Academy of Neurology – PRACTICE PARAMETER: SCREENING AND DIAGNOSIS OF AUTISM 2002
  5. Lazarescu M. (coord) – Clasificarea tulburarilor mentale si de comportament. Simptomatologie si diagnostic, Ed. All Educational, 1998

Proiectul „Mobilitate în comunitate” este finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org .

footer

Diagnosticul diferențial în cazul copiilor cu autism (I)

header mobilitate 814x141

 

 

Autismul și deficiența mintală

Aproximativ 70-80 % din copiii cu autism prezintă și deficiență mintală,  deficiență care este stabilă de-a lungul anilor, cu sau fără ameliorarea problemelor comportamentale. Este de asemenea cunoscut faptul că gradul autis­mului, competența in domeniul limbajului și prognosticul variază și în funcție de nivelul intelectual.

Un diagnostic adițional de tulburare autistă este rezervat pentru acele situații în care există deficite calitative în aptitudinile de comunicare și sociale, iar comportamentele specifice, caracteristice tulburării autiste, sunt prezente.

Pentru a diagnostica drept autist un copil cu deficiență mintală severă sau profundă, trebuie realizată  o evaluare extrem de precisă a prezenței deficitelor sociale și de comunicare ale subi­ectului relative la nivelul intelectual general al acestuia, deoarece simpla prezență a manierismelor și a comportamentelor stereotipe nu stabilește un diag­nostic de autism.

Autismul și Sindromul Rett

Sindromul Rett este o tulburare descrisă până în prezent doar la subiecți de gen feminin, având cauze încă incerte. Autismul se manifestă la subiecți de ambele sexe, dar cu precădere la persoane de sex masculin.

Sindromul Rett se caracterizează în mod tipic printr-o dezvoltare inițială aparent normală sau aproape normală, urmată de o pierdere parțială sau completă a limbajului si a capacitatii de folosire a mainilor, asociata cu o incetinire a dezvoltării craniene. În mod obișnuit simptomele survin între 7 si 24 luni. Pierderea motricității voluntare a mâinilor, mișcările stereotipe de torsiune a mâinilor (element de similaritate cu autismul), hiperventilația, o absență aproape constantă a controlului sfincterian sunt extrem de tipice pentru aceasta tulburare.

Automutilarile deliberate și preocupările stereotipe complexe sunt rare în cadrul acestei tulburări, contrar a ceea ce se observă în autism.

Autismul și Afazia

Simptomele afaziei sunt asociate cu leziunea țesuturilor creierului într-un anumit loc și pe o anume suprafață. O persoană afectată de afazie, deși este capabilă, de exemplu, să-și miște parțial gura, să pronunțe anumite sunete și să înțeleagă cuvinte vorbite, ea este incapabilă să-și formeze propriile cuvinte.

Tulburările de personalitate, uneori primare, dar mai frecvent secundare dificultăților de comunicare (impulsivitate, retragere relativă) pot duce în eroare. Totuși copiii grav disfazici păstrează competențe relaționale în afara limbajului (imitația, interesul împărtășit pentru sarcini concrete) și capacități de expresie emoțională care îi disting net. În schimb, acești copii  prezintă dificultăți majore în învățarea grafo-motorie în special la nivel de secvențe ritmice chiar dacă se arată uneori avizi să utilizeze simboluri grafice elementare.

Autismul și psihoza

Chiar dacă există o serie de asemănări între simptomele negative ale schizofreniei (indiferența emoțională) și deficiențele existente în autism, s-a sugerat doar posibilitatea unui deficit cognitiv similar, care ar sta la baza ambelor tulburări. Este cunoscut faptul că cele mai precoce forme ale schizofreniei încep rareori înaintea pubertății și, în aceste cazuri, dezvoltarea socială și cea a limbajului nu sunt perturbate calitativ în cursul primei copilării.

Cuvântul psihoza nu este adecvat suferinței autiste deoarece copilul nu deformează realul după ce și l-a construit, ci pur și simplu nu-l construiește. Unele bizarerii legate de conduitele de siguranță dau uneori impresia unui delir, dar de fapt nu este vorba de acest lucru, iar acțiunea neurolepticelor este limitată și, în consecință, puțin recomandabilă în autism (eventual in cazul absentei unor terapeutici alternative comportamentale).

Autismul și tulburarea dezintegrativă a copilăriei

Este vorba de tulburări pervasive de dezvoltare (altele decât sindromul Rett), caracterizate prin prezența unei perioade de dezvoltare perfect normale, urmată de o pierdere manifestă, în câteva luni, a per­formanțelor achiziționate anterior, în mai multe domenii ale dezvoltării. În același timp, apar anomalii caracteristice ale comunicării, ale funcționării sociale, ale comportamentului adaptativ, deseori pierderea controlului sfincterian și uneori deteriorarea contro­lului motor.

Asemanarile cu tipologia descrisa in cazul autismului sunt destul de pregnante, realizarea unui diagnostic diferential precis fiind deseori dificila. Aceste tulburări dezintegrative au  un pattern distinct de regresiune a dezvoltării, survenind în general după cel puțin doi ani de dezvoltare normală.  În tulburarea autistă, anomaliile de dezvoltare sunt sesizate de regulă  încă din primul an de viață.

Când nu sunt disponibile informațiile despre dezvoltarea precoce sau când nu este posibilă documentarea referitoare la perioada de dezvoltare normală, va fi pus diagnosticul de tulburare autistă.

Anca Moisuc 

Psiholog-logoped

Fundația Serviciilor Sociale Bethany

Bibliografie

  1. American Psychiatry Association – Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, DSM-IV-TR, Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2003
  2. International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems 10th Revision (ICD-10)-2015-WHO
  3. California Department of Developmental Services (2002) – Autistic Spectrum Disorders.Best practice guidelines for Screening, Diagnosis and Assessment.
  4. American Academy of Neurology – PRACTICE PARAMETER: SCREENING AND DIAGNOSIS OF AUTISM 2002
  5. Lazarescu M. (coord) – Clasificarea tulburarilor mentale si de comportament. Simptomatologie si diagnostic, Ed. All Educational, 1998

 

Proiectul „Mobilitate în comunitate” este finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.  

footer