Portret de voluntar: Mihail Bîrsan

mihailNobleţea sufletului, generozitatea nu par să aibă nicio legătură cu  vârsta. Cu toate acestea, uneori, este nevoie de o oarecare maturitate pentru a-ţi conştientiza nu doar propriile lipsuri şi dorinţe, ci şi pe ale celorlalţi, pentru a pune în balanţă ceea ce vrei să primeşti şi să oferi celor care te înconjoară. Ei bine, Mihail Bârsan este un astfel de exemplu de maturitate.

Mihail, ce ne poţi spune despre tine?

Am terminat studiile juridice şi în prezent urmez masterul de criminalistică.  Am 29 de ani, vin din Glodeni, un oraş cu oameni buni şi calzi la suflet din nordul Republicii Moldova.

Ce te-a determinat să devii voluntar?

Primisem un pliant despre voluntariat la un eveniment de dezvoltare profesională şi în momentul când m-am înscris voluntar lucrurile erau oarecum incerte. Un lucru însă ştiam sigur: că am puterea şi dorinţa să acord ajutorul meu celor care au nevoie. De-a lungul timpului am învăţat că cei care nu îţi cer ajutorul, de obicei au nevoie cel mai mult de el. Au nevoie de prieteni, familie… au nevoie de voluntari.

De cât timp eşti voluntar la Fundaţia Bethany?

Sunt voluntar de la începutul lunii decembrie 2012. Trei luni şi jumătate în care am întâlnit numai oameni remarcabili.

Care sunt activităţile în care te implici cel mai des la Bethany?

Am fost implicat în diverse evenimente la Bethany – campanii de sensibilizare, activităţi de organizare şi monetar, activităţi recreative şi meditaţii cu copii. În prezent, particip săptămânal la activităţile de meditaţii la română şi matematică cu doi copii deosebiţi.

Ce poveşti ai întâlnit aici? Te-a impresionat vreuna în mod special?

Am întâlnit copii frumoşi şi zâmbitori. Ce m-a impresionat cel mai mult a fost un băieţel care, în cadrul unui eveniment organizat în preajma Crăciunului, de Ziua Persoanelor cu Dizabilităţi, i-a spus lui Moş Crăciun o poezie foarte lungă, pe care o pregătise special pentru el.

Cum reuşeşti să îmbini viaţa personală, studiile şi voluntariatul?

Despre echilibrul dintre viaţa personală, studii şi voluntariat pot spune doar atât: voluntariatul m-a învăţat că viaţa personală e mult mai frumoasă atunci când îţi faci simţită prezenţa în viaţa persoanelor din jurul tău.

În ce manieră crezi că te ajută o astfel de experienţă?

Voluntariatul m-a ajutat într-un fel uimitor. Dacă înainte simţeam că ar trebui să mi se ofere multe, că merit apreciere, respect etc., am ajuns să înţeleg că eu eram cel care avea atât de multe de oferit. Cred că voluntariatul face diferenţa dintre egoismul fiecăruia din noi şi dăruirea către ceilalţi. Nu poţi să faci voluntariat pentru că îţi doreşti ceva anume, faci voluntariat tocmai pentru a oferi “ceva anume” şi câteodată acest lucru face diferenţa.

Crezi că există un portret ideal al voluntarului? Cine poate fi voluntar?

Nu există un portret al voluntarului, dar dacă ar fi fost realizat unul, cred că ar fi arătat astfel: harnic, ambiţios, mereu săritor, comunicativ, responsabil, ascultător şi înţelegător şi, să nu uităm, îl trădează optimismul irecuperabil. Deşi teoretic toată lumea poate deveni voluntar, lucrurile nu stau chiar aşa, trebuie să vrei să fii voluntar, trebuie să vrei să ajuţi, trebuie să-ţi doreşti să te  implici.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: