Portret de voluntar: Anicuţa Vătavu

untitled

Atunci când facem ceea ce ne place cu adevărat, lucrul acesta se reflectă nu doar în rezultatele muncii pe care o depunem, ci şi în privirile noastre, în fiecare zâmbet ori cuvânt pe care îl rostim. Aşa se întâmplă şi în cazul Anicuţei, draga noastră voluntară Bethany. Vorbeşte cu atât de mult drag şi cu atâta implicare despre tot ceea ce înseamnă voluntariatul pentru ea, încât îi simţim gândurile rezonând cu ale noastre. Dar mai bine vă lăsăm pe voi să o cunoaşteţi.

Anicuţa, ce ne poţi spune despre tine? Prezintă-te în câteva cuvinte.

Mă numesc Anicuţa Vătavu, dar prietenii îmi spun Ani. Am 21 de ani, sunt din Bacău şi în prezent urmez cursurile Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Pedagogie.

De ce voluntar? Ce te-a determinat să alegi această cale?

Au existat mai multe motive pentru care mi-am dorit să fiu voluntar. Unul dintre ele a fost dorinţa de a cunoaşte Iaşiul, de a-i descoperi latura sensibilă, iar un alt motiv l-a reprezentat posibilitatea de a pune în practică cele învăţate până acum.

Care sunt activităţile în care te implici la Bethany?

La început m-am implicat în tot felul de activităţi, însă cu timpul am început să mă dedic mai mult activităţilor legate de terapie ocupaţională şi de Căminul de Bătrâni unde am trăit experienţe de neuitat. Bucuria, simplitatea, experienţele de viaţă şi felul de a fi al bătrânilor mi-au umplut sufletul.

Te-a impresionat ceva din ceea ce ai întâlnit de când eşti voluntar?

Da. Fiecare activitate la care am participat sau particip are ceva unic în ea, şi asta pentru că lecţiile sunt diferite, bucuriile sunt altele. Uneori mă întorc acasă descurajată că nu pot face mai mult pentru copiii de la terapie ocupaţională, dar în acelaşi timp, plec de acolo plină de speranţă şi nădejde că într-o zi ei vor fi bine.

Cum reuşeşti să menţii o balanţă echilibrată între şcoală, voluntariat şi viaţă personală?

Programul de la facultate, dar şi flexibilitatea programelor de la Bethany mă ajută să păstrez un echilibru între acestea. De asemenea, înţelegerea şi buna comunicare a celor care coordonează proiectele îmi sunt de un real folos.

Ce satisfacţii îţi oferă această experienţă?

Satisfacţiile constau în fiecare zâmbet al copiilor, fiecare activitate frumoasă, fiecare întâlnire cu ceilalţi voluntari sau coordonatori de proiecte, informaţiile despre subiectele care mă interesează şi multe astfel de lucruri pe care nu le poţi primi în alte contexte.

În ce manieră crezi că te ajută o astfel de experienţă?

Cred că o astfel de experienţă are nu doar un efect imediat, ci şi unul pe termen lung. Cunoştinţele în domeniu, implicaţiile asupra personalităţii mele, prieteniile legate sunt doar câteva dintre părţile pozitive ale experienţei de voluntar.

Şi ca să conchidem, crezi că există un portret ideal al voluntarului? Cine poate fi voluntar?

Nu cred că există un portret ideal al voluntarului întrucât fiecare dintre noi e unic în felul său. În schimb, consider că oricine poate deveni voluntar atât timp cât îşi doreşte asta, cât timp vrea să empatizeze mai bine cu ceilalţi, să capete experienţă, să îşi facă prieteni şi să-şi valorifice timpul venind în sprijinul celor care au nevoie de ajutor.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: