Portret de voluntar: Gabriela Mîndrilă

gabriela mindrila

Pentru noi, cei care se află în spatele uşilor Fundaţiei Bethany, este important să ştim că putem avea încredere deplină în oamenii ce ne stau aproape. Atunci când lupţi pentru a dărui celor aflaţi în dificultate o viaţă mai bună, sprijinul oamenilor care vor să se implice alături de tine este de-a dreptul esenţial. Gabriela Mîndrilă se numără şi ea printre aceşti oameni. Este o tânără responsabilă, dedicată şi cel mai important, este motivată de tot ceea ce face.

Gaby, spune-mi te rog de unde vii şi cu ce te ocupi în prezent?

M-am născut acum 21 de ani în Câmpulung Moldovenesc şi în prezent urmez cursurile Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei.

Ce anume te-a determinat să te înscrii ca voluntar?

La începutul primului meu an de facultate am văzut câteva standuri ale Fundaţiei Bethany. Am luat de acolo un pliant cu gândul că înscriindu-mă voi primi o diplomă, ceva care să mă ajute pe viitor, dar apoi mi-am dat seama că nu asta e ceea ce contează.

De când eşti voluntar al Fundaţiei Bethany, în ce tip de activităţi te-ai implicat?

Pot spune că de mai bine de un an de zile de când sunt voluntară aici, m-am implicat şi continui să mă implic în activităţile de la Spitalul de Copii „Sfânta Maria”, la cele desfăşurate la Centrul de plasament „Ion Holban” şi, de asemenea, particip şi la terapia ocupaţională, în fiecare săptămână.

Ce anume te-a impresionat cel mai mult din tot ceea ce ai întâlnit în calitate de voluntar?

La centrul de plasament toate poveştile sunt speciale. Una care mi-a rămas cu adevărat în suflet a fost cea a unei fetiţe fără mânuţe, cu care am lucrat la bijuterii. Nu cred că e nevoie să spun mai mult.

Cum reuşeşti să menţii echilibrul între viaţa personală, studii şi voluntariat?

Mi s-a spus să nu pun facultatea pe locul doi, şi aşa am şi făcut. După aceea a venit voluntariatul care mi se pare că se îmbină cu facultatea şi timpul meu liber într-un mod foarte plăcut.

Consideri că te ajută o astfel de experienţă? Dacă da, aş vrea să-mi spui, te rog, şi în ce manieră.

Bineînţeles. Pe mine m-a ajutat să mă cunosc, dar şi să interacţionez mai bine cu ceilalţi. În acelaşi timp, experienţa de voluntar îmi va fi folositoare şi în cariera de psiholog pe care mi-o doresc.

Care a fost reacţia prietenilor tăi atunci când au aflat că faci voluntariat?

La început cu toţii erau curioşi în legătură cu ceea ce fac, dar apoi au venit şi criticile, replici precum “Nu trebuie să faci asta pentru că nu eşti plătită”. E trist să aud asta de la cei de vârsta mea.

Acum că ai acumulat o oarecare experienţă în ceea ce priveşte voluntariatul, ce părere ai vis-a-vis de cum trebuie să fie voluntarul?

Consider că oricine poate fi voluntar, indiferent de vârstă. Important este doar să-şi dorească acest lucru.

Ce sfat le dai celor care vor să fie şi ei voluntari?

Le spun să încerce deorece nu au nimic de pierdut, ba dimpotrivă, va fi în avantajul lor.

                                                                                                                

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: