Portret de voluntar: Emanuela Spaiuc

emanuela spaiuc

Emanuela Spaiuc (sau Ema după cum îi spun prietenii) este unul dintre voluntarii Bethany de care suntem mândri cu toţii. Dincolo de înfăţişarea ei de copil, se ascunde o tânără cu aspiraţii şi cu o dorinţă imensă nu doar de a face o schimbare în propriul univers în care trăieşte, ci şi de a-i ajuta pe oamenii cu care destinul a fost mai puţin generos.

Emanuela, ce ne poţi spune despre tine în câteva cuvinte?

Ei bine, am 20 de ani, vin din Botoşani şi sunt studentă în anul I la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei.

Cum ai luat decizia de a deveni voluntar?

Am venit în Iaşi cu gândul să fac voluntariat în speranţa că voi dobândi acea experienţă necesară pentru viitor. Mi-am dorit să fac voluntariat şi în oraşul natal, însă acolo nu erau posibilităţi de acest gen.

De câtă vreme eşti voluntar în cadrul Fundaţiei Serviciilor Sociale Bethany?

Chiar dacă am aflat devreme de recrutări, a durat ceva mai mult timp până am strâns toate documentele necesare , fapt pentru care m-am înscris în decembrie anul trecut.

Care sunt activităţile pe care le desfăşori în calitate de voluntar la Bethany?

Merg săptămânal la Spitalul „Sfânta Maria”, iar în rest mă dedic activităţilor recreative care implică prezenţa copiilor.

Dintre toate poveştile pe care le-ai întâlnit aici, există una care să-ţi fi rămas mai aproape de suflet?

Consider că toate poveştile copiilor de aici au ceva special. Ce m-a frapat însă a fost răbdarea de care a dat dovadă o altă colegă atunci când s-a jucat cu o fetiţă care, pe lângă deficienţe mintale, mai avea şi piciorul în ghips. În acel moment am văzut pe chipul colegei mele bucurie şi atunci mi-am dat seama cât de important este să faci ceea ce îţi place.

Cât de utilă îţi este această experienţă?

Având în vedere specializarea mea, cred că o astfel de experienţă mă va învăţa cum anume să lucrez cu acei copii pe care îi voi întâlni, cum să îi ajut şi cum să le răspund întrebărilor pe care le au. Totodată, îmi dezvoltă creativitatea şi răbdarea de care are nevoie orice educator sau învăţător.

Simţi că e ceva ce lipseşte din experienţa de voluntar pe care ai dobândit-o până acum?

Momentan îmi lipseşte implicarea în acele proiecte prin care să pot oferi meditaţii copiilor proveniţi din medii defavorizate, dar sper că pe viitor se va ivi şi o astfel de şansă.

Acum, pe final, ce le poţi spune celor care ar dori să se înscrie într-un program de voluntariat?

I-aş sfătui să se implice în activităţi care îi caracterizează, care le fac plăcere, dezvoltându-şi totodată competenţe şi aptitudini ce le pot fi de folos în cariera pe care o vor urma. De asemenea, vor avea prilejul de a cunoaşte oameni noi, ca să nu mai pomenesc de satisfacţia personală pe care ţi-o aduce o astfel de experienţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: